SFINXUL

ROBERT SLAV 11      Rataceam de-o vreme prin arsita desertului, infruntand dogoarea soarelui cu un stoicism de care nu credeam ca sun capabil. Vantul spulbera dunele,aruncand nisipul cu miile lui de bobite incandescente peste obrazul meu parjolit, inabusindu-mi rasuflarea.

Mai aveam putina apa, si aceea clocotita, ce nu-ti astampara mai deloc setea – te facea doar sa simti si mai mult arsura desertului ce-ti patrundea pana-n maruntaie. Tragea insa nadejde c-o sa ajung curand la oaza.

Trebuia s-ajung la oaza, era singura speranta – o problema de viata si de moarte.

Nu, ceea ce se vedea in zare nu putea fi o Fata Morgana; nu putea fi o simpla iluzie… Doar vedeam bine padurea de cocotieri si lacul  –  lacul cu apa cea limpede si rece. Rece ? Da, rece ca gheata.

Lacul se alimenta din munte, in mijlocul oazei se gasea un munte inalt, cu crestele acoperite de zapada si-n varf statea intepenit de veacuri un ghetar.

Il vedeam chiar acum, inalt, maiestuos si rece. Ce poate fi mai magnific in desert decat sa-ti astamperi setea la umbra unui ghetar ?

Sfinxul.

Pe malul lacului, drept in fata mea, statea sfinxul; alb, urias… stana de piatra. Poate era chiar sfinxul lui Oedip, cine stie…

Am inaintat temator spre lac; cumplita sete imi invinsese groaza si angoasa de-a da ochii cu un asemenea monstru.

– Nimeni nu va bea din aceasta apa pana nu-mi va raspunde la intrebare, imi spuse sfinxul. Daca vei sti raspunsul, vei trai; daca nu – stii bine, vei muri. Esti pregatit sa raspunzi ?

– Viata sau moartea pe talerul unei ghicitori ? am spus. De foarte multa vreme caut aceasta oaza, e singurul loc din lume care-ti astampara cu adevarat setea. De vreme ce nu am incotro, voi raspunde.

Sfinxul ma privi o clipa in tacere, dar am simtit strafulgerarea ochilor sai cum ma patrunde pana in adancul fiintei mele, inghetandu-ma. Apoi spuse:

– Cand zambeste o frunza ?

Am ramas stana de piatra. Nu ma asteptam deloc la o asemenea intrebare. Nu stiam de ce, dar banuia oarecum, sau mai degraba speram – cunosteam raspunsul –  ca-mi va pune aceeasi intrebare ca lui Oedip.

Am meditat cateva clipe, apoi am spus:

– Cred ca o frunza zambeste atunci cand cade, ingalbenita. Moare zambind…

Sfinxul m-a privit tacut un timp, apoi  – fara sa spuna nimic –  mi-a aratat o corabie cu panze de hartie, plutind pe o mare infinita… Lacul devenise o mare fara sfarsit.

Apoi au disparut toate, si mare, si corabie, si oaza, si sfinx…  Ramasesem singur iarasi in arsita desertului.

Setea ma ardea insa mai cumplit.

116559854_1d9NRwvkpM

Am meditat indelung la intrebarea sfinxului. Pe zi ce trecea, intrebarea aceasta mi se infigea in creier asemenea unu i sfredel. Priveam mereu pomii cu frunzele lor, frunze ce cadeau dansand un ultim vals.

Intr-o zi ploioasa, la o cafea aburinda, m-am pus sa citesc putina istorie – nimic nu-i mai bun ca istoria, pe o vreme caineasca. Am dat peste legenda lui Tantal. Acest Tantal fusese regele Frigiei, o tara care in antichitate se afla in nord-vestul Turciei de azi. Tantal furase ambrozia si nectarul zeilor si le dezvaluise muritorilor secretele acestor zei. Zeus, mai marele zeilor din Olimp, l-a azvarlit pe Tantal in Tartar, un loc similar iadului. Aici a fost osandit sa traiasca pe malul unui lac, inconjurat de pomi fructiferi. Cand incerca sa-si astampere setea si sa bea din apa lacului, aceasta se retragea. Cand incerca sa-si potoleasca foamea si intindea mana spre un fruct din pomii de pe mal, ramurile se retrageau si ele. Tantal era condamnat sa rabde de sete si de foame la nesfarsit.

O frunza zambeste atunci cand, aflandu-te in iad, intinzi mana dupa un fruct, iar ramura – cu frunze si rod –  se retrage, sagalnic…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s