Amintirea mea cea mai veche despre Mafia se situeaza in vremea marilor procese intentate de prefectul Mori, in 1927-28-29, impotriva fenomenului mafiot ce se ivea in Sicilia. Auzeam pe atunci vorbindu-se despre arestarea unor mafioti, dar si despre notabili bagati la inchisoare pentru ca se descoperise ca erau in relatii cu „onorata societa„.
Recalmuto, satul meu natal, avea o mafia destul de puternica – vreo patruzeci de persoane -, iar pe morti, pe cei care mureau de moarte violenta, nici nu-i mai numaram, deoarece, practic, fiecare zi mai adauga la numarul lor. Organele de represiune erau in consecinta: optzeci de carabinieri si o delegatie de la „publica sicurezza” (agenti de politie) pentru o asezare de treizeci de mii de locuitori, care azi beneficiaza doar de zece carabinieri.
Represiunea prefectului Mori a fost atat de puternica si de organizata incat ani la rand nu s-a vorbit decat de aceste arestari. Hotarase oare fascismul sa extirpe Mafia din insula si apoi din intreaga Italie ? Unii continua si asa sa nege ca el ar fi pornit aceasta batalie, dar nu-i inteleg, deoarece, daca fascismul a optat la inceput pentru represiunea antimafiota, aceasta a fost pentru motivul usor de inteles ca doua mafii nu pot coexista multa vreme in aceeasi tara. Si asa se face ca a fost arestat fostul primar al satului Racalmuto – ce-i drept, cu consimtamantul tuturor, deoarece intreg satul, chiar si atunci cand n-o spunea deschis, era de acord cu necesitatea acestor masuri de ordin public, care aduceau a „curatenia cea mare”.
De fenomenul Mafia, totusi, in adevarata sa natura, m-am lovit abia dupa razboi, atunci cand americanii, proaspat debarcati in Sicilia, au reusit pur si simplu o operatie de unificare a Mafiei, care a stiut, fireste, sa faca in asa fel incat la momentul oportun sa fie de partea antifascistilor si sa se prezinte, in perspectiva unei victorii a aliatilor, cu un pedigree politic satisfacator. Americanii pareau sa fi sosit pe taramurile noastre avand in buzunare liste de persoane de incredere – ciudat, aproape toate erau membre ale Mafiei -, pe care le-au pus cat mai repede cu putinta in posturi de raspundere. O buna parte dintre primarii din vestul Siciliei au ajuns sa fie astfel oficial asociati cu Mafia. Cel care era considerat seful ei suprem, Don Calogero Vizzini, zis Don Calo, a fost numit primar de Villalba. La fel s-au petrecut lucrurile de la cel mai mic pana la cel mai mare catun. S-a adeverit mai tarziu ca serviciile secrete americane se servisera de Mafia din Statele Unite, de origine Siciliana, pentru a organiza debarcarea in Sicilia.
Dar as vrea sa zabovesc asupra unui exemplu pe care-l consider deosebit de semnificativ, acela al sergentului Dickey. Ca agent al C.I.D. (Criminal Investigation Division), Dickey l-a arestat in Sicilia pe faimosul mafiot Vito Genovese, „om de varf in malavita” atat sub Mussolini cat si sub administratia guvernului militar aliat, cum s-a spus. Bravul sergent Dickey a reusit sa puna mana deci pe Genovese, care era cautat in Statele Unite pentru omucidere. In momentul arestarii, Dickey l-a gasit pe Genovese inarmat cu un numar de scrisori de recomandare semnate de ofiteri ai G.M.A. (guvernul militar aliat), care afirmau fara jena ca boss-ul mafiot este „profund cinstit”, ca a „denuntat numeroase cazuri de coruptie si de specula in randurile personalului zis de incredere” si ca, in plus, este demn de crezare, loial, de mare baza pentru serviciu etc.”
Pentru Dickey acesta a fost inceputul multor necazuri. Deoarece nimeni in Italia sau in afara Italiei nu voia sa-si asume raspunderea unei asemenea arestari. Dickey a tot incercat, timp de sase luni, sa-l informeze pe celebrul colonel american Poletti – care a facut atatea pentru Sicilia ! -, dar n-a izbutit. De doua ori l-a gasit pe colonel in biroul sau, desi i se spusese ca nu este, dar era inconjurat de femei si de sticle goale ! Cand Dickey a reusit, dupa ce luni de zile l-a purtat pe seful mafiot cu sine prin tot locul, sa-l defere pe Genoveze unui tribunal american, a survenit „nenorocul” ca un martor al acuzarii, inchis intr-o puscarie a statului, sa moara otravit. Nu se stie nici astazi cine a fost autorul acestei crime. Nimeni, in orice caz, nu mai era in stare sa dovedeasca vinovatia lui Vito Genovese, care a fost absolvit si care apoi a servit de model pentru filmul Nasul.
Administratia militara aliata a operat astfel o adevarata restaurare si reevaluare a Mafiei siciliene. Se poate considera ca este vorba de un fenomen total aberant, dar nu si daca se are in vedere ca Mafia a fost multa vreme separatista pe plan politic si ca era convinsa ca Statele Unite vor sa faca din Sicilia „a patruzeci si noua stea” a drapelului american. Mafia nu se va ralia decat mai tarziu sprijinirii partidelor nationale italiene si anume atunci cand va intelege ca Statele Unite nu doresc sa faca din Sicilia o entitate autonoma care sa stabileasca relatii privilegiate cu America de Nord, ca americanii nu sunt interesati de asa ceva. Si asa s-a facut ca Mafia a trecut de sub protectorat american sub protectorat democrat-crestin. Caci Mafia este intotdeauna, prin definitie, de partea puterii.
ORIZONT ALTERNATIV 