MAFIA – Catedrale in desert

LEONARDO       Aici se situeaza povestea lui Salvatore Giuliano, bandit sicilian de drumul mare inainte de a deveni instrumentul Mafiei si al democratiei crestine, folosit de aceste doua centre de putere atat timp cat era utilizabil. Dintotdeauna Mafia a avut cu banditismul o relatie de stransa convenienta: l-a sustinut atata vreme cat a avut un ce castig din asta. Dar daca acest sprijin poate duce la o ruptura cu statul, atunci Mafia se aliaza cu statul pentru a-i elimina pe cei aflati in afara legii. Povestea lui Salvatore Giuliano, cel care a masacrat muncitori in ziua de 1 Mai 1948 la Portella-del-la-Ginestra (Sicilia), marcheaza punctul de convenienta maxima a banditismului cu Mafia, care in acest caz a fost comanditata de democratia crestina sa dea o lovitura partidelor de stanga, considerate a fi prea puternice. Dupa acest episod sangeros ( 11 morti), Mafia avea sa indeparteze progresiv de Salvatore Giuliano, care mersese evident prea departe. De altfel, Mafia gasise alti oameni, alte mijloace, alte metode, care nu mai implicau neaparat folosirea sistematica a violentei. Fusese tocmai proclamata autonomia regionala si, odata cu ea, se ivise perspectiva unor castiguri grase, legate de gestionarea banului public de catre autohtoni, ca si de  „reparatiile” pe care statul italian recunostea ca trebuie sa le asigure insulei… Din aceste  „reparatii” s-a nascut nu numai o incurajare a activitatii Mafiei, ci si industrializarea nesabuita a Siciliei – construirea acelor  „catedrale in desert” care sunt uzinele atunci cand ele nu beneficiaza de o contextura economica si sociala adecvata -, ca sa nu mai vorbim de specula imobiliara. fabrica Sicilia ar fi putut beneficia de un tip de dezvoltare bazata pe agricultura si turism; or, a fost aleasa o a doua cale, aceea a industrializarii pana la refuz, care n-a rezolvat nimic pentru ca n-a reusit sa ocupe decat prea putina mana de lucru, dezechilibrand in acelasi timp zone intregi ale acestei insule si semanand, peste tot pe unde a trecut, dezordine si poluare. Mafia s-a strecurat cu toata naturaletea in procesul de dezvoltare industriala, devenind deopotriva antreprenor, revanzator, misit si agent recrutor. Pentru fiecare din aceste noi activitati, ea a avut indemanarea sa-si asigure procente, taxe si dijme, constituindu-se in cele din urma intr-o clasa in sine si justificand teza lui Habsbawn: Mafia, spune el, este  „un fel de burghezie”, iar in Sicilia reprezinta chiar singura burghezie posibila. Unica deosebire intre aceasta burghezie si o burghezie de tip asa zis european, este aceea ca Mafia se deda la o exploatare de tip rapina, crunta, salbateca, asemanatoare celei practicate odinioara in carierele de sulf. Cu intentia de a scoate maximum de profit in timpul cel mai scurt cu putinta, fara a se sichisi de problemele de securitate a personalului, cum ar fi construirea de travee si armaturi pentru mina, si fara a se preocupa macar sa-si programeze beneficiile. Aceasta este logica lui  „imediat”, daunatoare deopotriva sanatatii muncitorilor si viitorului inteprinderilor. Burghezia mafiota asculta de alte reguli, care nu sunt nici ele aceleasi cu ale burgheziei clasice, deoarece puterea mafiota nu este ereditara. Nu te nasti mafioso, ci devii; daca esti fiu de mafiot, nu capeti nici un imperiu ca mostenire, trebuie sa-l cuceresti. Asa se explica faptul ca pana si puterea celui mai mare dintre mafioti poate fi rasturnata de pe o zi pe alta, prin iruptia unor straturi noi, prin sosirea pe piata a unor proaspeti recrutati care vin sa conteste ceea ce considera a fi un  „estabilishment”; si e firesc sa fie asa, deoarece a poseda cele mai fastuoase bogatii nu da legitimitate unei puteri bazata pe violenta, pe violarea legii si pe abuzul generalizat. mafia   Ar putea uimi faptul ca o violenta mai  „tanara” sau mai lipsita de prejudecati vine sa rastoarne o violenta de mult timp incetatenita si ca luptele intestine si conflictele intre generatii umplu paginile de fapte diverse ale ziarelor, insangerand in acelasi timp trotuarele bunului oras Palermo. Din aceasta teribila logica a tinerilor impotriva batranilor se nasc precaritatea si incertitudinea puterii cucerite de mafiot; intocmai lui Sisif, mafiotul trebuie neincetat sa-si recucereasca locul, oricat de modest; pentru el nimic nu este vreodata definitiv dobandit, va trebui sa lupte pana la capat pentru putere, adica, in limbajul Mafiei, pentru viata. Unde se organizeaza aceasta putere mafiota ? In inchisori. Puscariile sunt pepinierele Mafiei, in special penitenciarul Uccicadrone din Palermo, dinauntrul caruia se intampla ca sefii sa-si organizeze in continuare afacerile, politice sau comerciale. In piesa mea I Mafiosi am vrut sa arat cum de a fost cu putinta ca Mafia, puternica inca din vremea statului Bourbonilor, sa gaseasca in statul italian cel mai bun stimulator al dezvoltarii sale, datorita mai ales masinariei electorale. Se poate intelege astfel, a contrario, de ce, pentru un timp, fascismului i-a fost usor sa poarte razboi impotriva Mafiei; regimul fascist netolerand alegerile libere, puterea politica n-avea nicicum nevoie de concursul Mafiei pentru a organiza, la nevoie prin violenta, consensul electoral. Se poate intelege de asemeni de ce democratia burgheza ofera cel mai favorabil teren Mafiei. Tristetea tristetilor, nu ? Democratia burgheza si dezvoltarea economica capitalista sunt stalpii de bolta ai Mafiei.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s